Teamnet

De curând citeam cartea lui Hennessy despre a fi un bun şef, Leading Matters:…, şi mi-am amintit de primul meu job full time, anume la Teamnet.

S-a petrecut între anul al 2-lea şi al 3-lea de facultate, a fost un stagiu(internship) de practică de 3 luni. Timp în care am scris nişte Java în cadrul aplicaţiei dezvoltată de Teamnet şi Siveco pentru APIA.

Spolier alert:

Softul pentru APIA era un jaf(la propriu şi la figurat), nu din cauza mea.
Teamnet era una dintre multiplele firme ale lui Sebastian Ghiţă prin care lua bani de la stat pentru diverse proiecte, licitaţii etc.

Nu o să vorbesc mai mult despre Ghiţă şi Teamnet pentru că au făcut-o alţii mult mai bine decât aş putea eu, de exemplu RiseProject.ro are un număr de articole pe tema asta, de exemplu.

Înainte

O să vă povestesc despre experienţa mea - era în anul al 2-lea, 0 experienţă în industrie ca programator, prima ofertă primită pentru un stagiu de vară a venit de la Teamnet, posibil să fi fost şi singura. Pe vremea aia dacă ai fi căutat pe Google Teamnet găseai câteva articole despre proiectele câştigate şi ceva comentarii ale unor (foşti) angajaţi care se plângeau de salariile cam mici. Nimic care să mi se fi părut dubios. Plăteau foarte puţin mai puţin decât star-urile internship-urilor de pe atunci - Ixia, Adobe; şi erau foarte aproape de Regie, în clădirile de birouri de la Petrache Poienaru. Mi s-a părut un pas bun, mai ales că nu aveam foarte multe alternative.

Începutul

Mă duc la Teamnet pentru prima zi de muncă, o doamnă de la HR ne-a făcut(mie şi restul stagiarilor) un tur al clădirii, şi poate să mai fi făcut ceva ce nu îmi mai amintesc prea bine, după care la un moment dat suntem ghidaţi către o sală de întâlniri cu mobilierul organizat ca al unei clase de la şcoală pentru că managerul, Bogdan Nedelcu vrea să ne spună câteva cuvinte.

A venit tipul, îmbrăcat la costum(nu neapărat cum arată hackerii CEO de care auzisem eu), se aşează pe masa care stătea în cameră pe post de catedră şi începe. Au fost ceva ani de atunci, nu îmi mai amintesc tot, parcă a făcut şi un tur în care fiecare spunea de unde vine, pe ce proiect urma să lucreze etc.

Ce îmi amintesc foarte bine este monologul de după - un discurs motivaţional cu profunde tente patriotic-naţionaliste(omul avea un tricolor de aproximativ 1m x 2m in geamul biroului, se putea observa de cum ieşeam din regie şi intram pe Splai).

Începe cu istoria Teamnet, despre cum el cu încă doi colegi(atunci mă gândeam la facultate, ulterior cred că se referea la liceu) au scris un soft de contabilitate, ca l-au vândut la început unei firme, după încă una şi încă una. Aşa le-a devenit lor evident că asta le e menirea, şi că vor să o ducă mai departe povestea asta cu scrisul de soft românesc.

Îmi amintesc că, deşi nu a zis-o explicit, senzaţia pe care mi-o crea era că omul se compara cu alte companii începute de colegi în garaj prin state, şi voia să transmită mesajul că “Uite se poate şi la noi, nu doar în Sillicon Valley!”.

Continuă cu o laudă adusă nouă, tinerii ingineri care lucrăm într-o firmă românească pentru ţara noastră, prin proiectele la care contribuim.

Menţionează la un moment dat că e recunoscător Asesoft pentru investiţia în Teamnet şi pentru că au crezut în ei. Îmi amintesc perfect bucata asta şi cum în tot monologul au fost vehiculate diverse nume - ai celorlalţi cofondatori, ai diverşilor manageri etc; dar nu a fost nicio secundă pomenit Sebastian Ghiţă.

Aveam 21 de ani pe atunci, ies din întâlnirea asta ţinută de un băiat care avea atunci 32-33 de ani după calculele mele, arăta imaculat, firma lui ocupa etajul 7, deasupra KissFM într-o clădire destul de fancy pe vremea aia; băiat care tocmai ce ne povestise folosind un limbaj destul de neoş despre cum făcuse el un soft de contabilitate şi ajunsese în 5-6 ani să învârtă milioane din conducerea uneia(dacă nu cea mai) dintre cele mai mari firme de soft românească.

Îmi aduc aminte că aproape uitasem de stagiu, de APIA, de J2EE Servlets şi alte chestii la care mă gândeam înainte. Atunci mă gândeam doar la faptul că dacă el a putut, şi a fost aşa simplu, şi eu pot şi trebuie să mă apuc cât mai repede să găsesc 1-2 prieteni cu care să scriu soft pentru o firmă, şi să intrăm, aşadar, pe toboganul succesului din Sillicon Valley de Românica.

Mi-a trecut repede gândul când am văzut cât mă chinui să fac un proiect trivial J2EE să compileze şi am pus pe pauză antreprenoriatul şi am zis că mai bine mă concentrez pe a învăţa să scriu cod, ca să am cu ce să antreprenoriez.

În timpul

A trecut discursul, am început munca, şi cu ea au început şi lucrurile să mi se pară dubioase la firma asta, de exemplu:

Cultura

la cafea/ţigară oamenii se plângeau des că sunt depăşiţi de deadline-uri şi muncă, povesteau, însă, cu un soi de resemnare, de parcă aşa a fost şi aşa o să fie şi nu au ce face
cam o dată la 2-3 săptămâni sesizam certuri, ţipete, uşi trântite, tastaturi lovite, şi alte astfel de manifestări
la final de lună veneau salariile, aduse de cineva de la HR cash, în plic. Îmi aduc aminte că prima dată când am asistat la scena asta: o doamnă distribuind într-un open space cu vreo 30 de oameni plicurile cu leafa; rămăsesem blocat, găsisem foarte ciudată faza asta, dar şi mai ciudat cât relaxaţi erau alţi colegi.
Bogdan Padiu, marele şef, General Manager al Teamnet, nu era de văzut niciodată la biroul de la firmă. Îmi aduc aminte că se bârfea pe la cafea că nu ştiu care coleg, l-a văzut o dată pe nu ştiu unde, norocosul.
după o vreme când începusem să ştiu cam ce făcea fiecare din “camera” mea, acel open-space de aproximativ 30 de locuri, am realizat că erau foarte puţini programatori/ingineri comparat cu manageri, analişti etc.
nu ştiam de niciun proiect în care clientul să nu fie statul, nu zic că nu erau, dar nu auzisem la discuţiile cu colegii de aşa-ceva

Proiectul şi codul

era plin de hack-uri, fix-uri

Aş vrea aici să precizez că am şi acum toată stima pentru colegii mei programatori şi mentorul meu de atunci, care m-au tratat foarte bine şi de la care am învăţat foarte multe. Nu le neg în vreun fel abilităţile tehnice, sau profesionale, nu spun că proiectul era plin de cod de slabă calitate pentru că atât puteau ei produce.

foloseam soft, IDE-uri crack-uite
multe dintre fişiere erau antetul semnat de străini, despre care aveam eu impresia că numele le sună a poloneză
lucram cu o bază de date de development, care era populată cu date din producţie. Cu alte cuvinte, puteam vedea nume, adrese, CNP de fermieri care lucrau cu APIA. E posibil să fi fost şi nişte date generate, care să nu fi avut vreo legătură cu realitatea, nu am stat să verific (din motive evidente, cred). Ştiu că am întrebat o dată un coleg “Ăştia sunt fermieri?” la care am primit rapid şi ferm “Da”, pe de altă parte nu am întrebat “Ăştia sunt fermieri reali?”.
întâlnirile cu echipa aveau 90-95% din timp subiecte non-tehnice: caiete de sarcini, discuţii cu clientul, etc.

De reţinut aici ca eu eram un biet stagiar, la primul lui job de programator, habar nu aveam cum e la alte firme, sau cum ar trebui să fie. Mi se păreau ciudate chestii, dar nu le-am dat prea multă atenţie, îmi ziceam că nimic nu e perfect, şi, poate, aşa e lumea software development-ului, nu basmele pe care le auzeam prin cărţi.

Totodată, punctele de mai sus, sunt parte din lucrurile ciudate, mai există şi altele pe care nu o să le detaliez pentru că sunt prea intime şi nu cred că ar aduce un beneficiu major textului ăsta.

THE ALL HANDS

Probabil punctul culminant al stagiului meu a fost un all hands ţinut de acelaşi Bogdan din prima zi în care omul prezenta strategia Teamnet din viitorul apropiat - aceea de a câştiga TOT ce se poate în termeni de proiecte şi licitaţii, şi dorea ca oamenii să nu se panicheze de volumul mare de muncă ce ar urma să apară, în cel mai rău caz se va face outsourcing către alte firme.

Iarăşi - dubios, de ce te-ai chinui tu firmă de soft să treci prin toată birocraţia câştigării unui proiect cu statul, doar ca să îl dai mai departe? Dacă valoarea firmei tale stă în dezvoltarea soft, de ce ai externaliza fix bucata asta?

Sfârşitul

Am terminat stagiul, am început facultatea, nu m-am mai gândit prea mult la stagiu.

Asta până când au început să iasă la suprafaţă acţiunile lui Ghiţă.

Ulterior am înţeles că povestea aia frumoasă cu colegii care au scris ei soft şi au tot crescut într-un an cât alţii în 10 era complet bullshit. Firma fusese înfiinţată de Ghiţă, de la bun început. Ghiţă fusese coleg de liceu cu cei trei care conduceau Teamnet: Nedelcu, Padiu(care îi e şi cumnat) şi Ovidiu Traşcu(care, întâmplător, avea birou lângă mine). Nu am găsit vreo informaţie despre vreun client organic al Teamnet, în afară de diversele entităţi guvernamentale româneşti şi nu numai.

Pe scurt acel discurs motivaţional de la început a fost o minciună. Nu ştiu cât de vinovată era minciuna, poate că latura naţionalistă despre cum e bine firmele româneşti să câştige contractele cu guvernul, să “rămână banii în ţară”(expresie folosita de însuşi Bogdan Nedelcu) era scuza fabricată de mintea lui ca să işi explice acţiunile.

În orice caz, mi-am adus aminte de toată povestea asta când am dat de capitolul al 2-lea al cărţii lui Hennessy:

AUTHENTICITY AND TRUST

The Essential Ingredients for Effective Leadership

“Be sure you put your feet in the right place. Then stand firm.”

Abraham Lincoln

Cu ce am rămas eu din acest episod e că instictele sunt importante, şi că trebuie să le acorzi atenţie, dar nu exclusivitate. Şi, în al doilea rând, cât de important e să ai un set de valori sănătos de care să te ţii, indiferent de circumstanţe.

PS

De ce am scris asta?

Mi s-a părut util să rămână undeva povestea asta despre cum am lucrat eu entuziast şi dăruire pentru unul dintre cei mai mari ţepari ai statului român.

Ulterior m-am mai gândit dacă aş fi putut face ceva diferit privind toată situaţia şi răspunsul la care ajung e că nu - m-am angajat la o firmă care părea în regulă, am muncit onest, am plecat la finalul stagiului. Toate chestiile ciudate din timpul stagiului puteau să indice ceva mai grav, sau puteau să se dovedească alarme false. Sunt convins că şefii ştiau ce fac, dar nu ştiu de la ce nivel în ierarhia firmei în sus oamenii ştiau de ilegalităţi.